Unirea Principatelor de la 1859 a reprezentat actul fundamental al procesului de constituire a Statului Naţional Român Modern, iar acest fapt istoric a fost posibil datorită consensului politic, stabilit în rândurile elitei intelectuale și politice de la Iaşi şi de la Bucureşti. A triumfat ideea progresistă a vremii în dauna forţelor conservatoare anti-unioniste deoarece, în spiritul principiului naţionalităţilor, vizionarii paşoptişti şi-au văzut idealul îndeplinit prin dubla alegere a colonelului Alexandru Ioan Cuza ca Domn al Moldovei la 5 Ianuarie 1859 şi ca Domn al Țării Românești (Valahiei) la 24 Ianuarie 1859. Astfel, a rezultat o ,,unire parţială” care a pus Marile Puteri în fața faptului împlinit și care avea să fie desăvârşită trei ani mai târziu datorită demersurilor energice întreprinse de către domnitorul Cuza. Un moment cu adevărat solemn se întâmpla la 24 Ianuarie 1862: Bucureștiul devenea Capitala ,,Principatelor Unite” (României), fapt ce reprezenta triumful Națiunii Române. Pe harta Europei apărea Statul Român Modern!

Rămasă în conştiinţa românească ca ,,Mica Unire” (sintagmă neagreată în rândul istoricilor deoarece denotă un oarecare caracter depreciativ, minimalizând însemnătatea istorică în sine), Unirea Principatelor Române de la 24 Ianuarie 1859 a fost socotită, pe bună dreptate, ,,preludiul Marii Uniri de la 1918”, iar aniversarea acestui ,,mare praznic al neamului românesc” a oferit de-a lungul timpului prilejul de reactualizare a intereselor naţionale. [1]

Dacă la 5 decenii de la Unire (Semicentenarul), elita intelectuală românească constata faptul că ,,se simte necesitatea unei uniri sufleteşti” şi dacă la 1959 (Centenarul) ,,umplea de mîndrie inimile oamenilor muncii din patria noastră, constituind un imbold însuflețitor în munca lor pentru înflorirea patriei libere”, cred că şi noi astazi putem constata necesitatea acestor aspiraţii (desigur, detașându-ne de caracterul totalitar al regimului politic existent la 1959).

Întrebat ,,cine a făcut Unirea”, marele savant N. Iorga răspundea în 1939 la Teatrul ,,Ligii culturale” din Capitală:

,,Au făcut-o intelectualii, cărturarii români — moldoveni într-o mai mare măsură decât cei munteni — convinşi de ideal şi de învăţătură. Ei au făcut primul pas pentru unificarea politică a unui popor, care a purtat în ea şi germenele unirii celei mari, de mai târziu”. [2]

În acelaşi an, preotul Gr. Gâţă scria în ,,Amicul tinerimii”, revista Liceului ,,Tudor Vladimirescu” de la Târgu-Jiu: ,,Actul unirii de acum opt decenii s-a impus Europei din acea vreme numai prin hotărârea nestrămutată a Românilor de a se uni și a rămâne pentru totdeauna ca atare; de această forță sufletească s-au sfărâmat toate uneltirile dinăuntru ca și protestele și amenințările din afară, devenindu-se odată mai mult că elanul sufletesc național nu poate fi înfrânat, nici stăvilit”. [3]

Aşadar, putem constata faptul că, odată cu trecerea timpului, însemnătatea ,,Micii Uniri” a Principatelor ne este relevată sub aspectul punerii bazelor Statului român modern şi a deschis drumul spre constituirea celui naţional unitar român. Iar, faptul în sine, ne apare relevat şi de intelectualii români din interiorul arcului carpatic. În acest sens, găsim potrivit să redam integral, în limbajul perioadei interbelice, articolul ,,24 Ianuarie” scris de eminentul Mihail Demetrescu în ,,Gazeta Mureşului” (27 Ianuarie 1935):

,,Printre marile praznice ale neamului românesc, fără îndoială că ziua de 24 Ianuarie îşi are importanţa ei deosebită. Zi de sărbătoare naţională pentru micul regat român de ieri, această zi a devenit chiar din 1859 simbol dătător de nădejdi pentru toată românimea de pe cuprinsul străvechii Dacii, mica unire de atunci nefiind socotită decât doar un preludiu al maréi uniri, în care toţi credau, pe care toţi o aşteptau şi pentru care se pregăteau şi se căleau sufletele tuturor Românilor. Urmările unirii parţiale de la 1859 dovedeau până la evidenţă, de ce ar fi putut să facă şi să devină Românii dacă ar fi isbutit să se unească într’un acelaş stat şi sub un acelaş sceptru. Munteni şi Moldoveni, despărţiţi în două state necăjite, urgisite şi pradă uşoară ambiţiilor vecinilor puternici, au făcut, prin unire, regatul de ieri, care deşi aşa mic cum era, isbutise în curs de câţiva ani numai, să devină un stat de ordine, de continuu progres în acest Orient frământat de atâtea ambiţii şi patimi. Virtuţile şi posibilităţile româneşti, desţelenite prin acest act şi lăsate ca să se desvolte liber, au potenţat încrederea şi nădejdile de viitor ale fraţilor robiţi, încordându-le voinţele şi înzecindu-le silinţele pentru ajungerea zilei celei mari a unirii integrale. Astfel privită, unirea mică de la 1859 a pregătit unirea cea mare de mai târziu, dând putinţă formării regatului desrobitor, sporind încrederea şi ascuţind energiile tuturor fraţilor. Ziua de 24 Ianuarie se situiază astfel cu adevărat printre marile praznice ale neamului nostru şi ea merită să fie comemorată cu toate însufleţirea iar luptătorii de atunci: Cuza, Cogâlniceanu, Alecsandri, Negri şi ceilalţi, să fie pomeniţi cu toată evlavia şi recunoştinţa. Dar ziua de 24 Ianuarie mai simbolizează încă şi altceva şi ne dărueşte pentru zilele de astăzi şi o învăţătură: În 1859, interesele mari naţionale au biruit interesele personale, particulare şi provinciale, toţi oamenii politici ai vremii făcând jertfă aceste .interese pe altarul înălţării şi întăririi neamului. Pilda lor să pătrundă şi să lumineze mintea şi inimile celor de astăzi, convingându-se cu toţii, tot mai adânc, de desvârşita înfrăţire pe care o reclamă viitorul statului şi neamului nostru”. [4]

Ne înclinăm cu devotament în față celor care au realizat actul istoric de la 1859!

La mulți ani, România!

_________________

1. În perioada interbelică, o parte considerabilă a elitei intelectuale româneşti, de pe tot cuprinsul României Mari, folosea această sintagmă în mod constant, în special în articolele de presă.

2. ,,Curentul”, Anul 12, nr. 3945, 26 ianuarie 1939, p. 2.

3. Pr. Gr. Gâţă, ,,Învăţăminte istorice din actul unirii”, în ,,Amicul Tinerimii”, Anul 11, nr. 2, 1 ianuarie 1939, Târgu Jiu, p. 2.

4. Mihail Demetrescu, ,,24 Ianuarie”, în ,,Gazeta Mureşului”, Anul V, nr. 4, 27 Ianuarie 1935, p. 1

24 ianuarie

Am sărbătorit Unirea Principatelor Române printr-o activitate creativă și plină de semnificație.

Împreună cu elevii, am confecționat brățări în culorile tricolorului, transformând ora de istorie într-o experiență trăită cu bucurie, colaborare și apropiere între elevi.

A fost un prilej frumos de învățare, de a fi împreună și de a simți ce înseamnă unitatea.

La mulți ani, România!